Viziune

Deciziile pentru viitorul pădurii se iau doar cu respectarea dorințelor și nevoilor cetățenilor.

Patrimoniul forestier al României este ameliorat, iar serviciile ecosistemice sunt restaurate, asigurând condițiile sociale, ecologice și economice de dezvoltare a țării.

Pădurea este îngrijită exclusiv pe principii apropiate de natură (silvicultură ecologică), capabile să asigure siguranța națională, durabilitatea economică, socială și conservarea biodiversității, precum creşterea aportului pădurilor României la atenuarea impactului schimbărilor climatice şi al diferitelor dezastre naturale.

Potențialul de creștere economică sustenabilă prin ecoturism, plecând de la premisele că România este încă posesoarea celui mai valoros patrimoniu natural forestier din zona temperată a Europei, este fructificat.

Cum s-ar putea atinge această viziune?

1.

Creșterea susținută și progresivă a suprafeței împădurite a țării de la 29% în prezent (2020), la 34% in anul 2030 și la 40% in anul 2040. Acest procent trebuie sa aibă diferențieri zonale: 15% la câmpie, 32% la dealuri și 70% în munți. Există modele de succes în lume. De exemplu Costa Rica a crescut suprafața împădurită a țării de la 25% în anul 1990 la 52% în prezent. Măsurile au inclus eliminarea subvențiilor acordate crescătorilor de animale, interzicerea defrișărilor, implicarea societății și premii semnificative pentru plantările record. În România este de asemenea nevoie de măsuri extraordinare și foarte creative pentru atingerea obiectivelor, inclusiv acordarea de subvenții și premii.

În teren, creșterea poate fi susținută prin:

a) Împădurirea celor 2 milioane de hectare de terenuri puternic degradate și abandonate de agricultură cu specii indigene, proporția acestora cât mai apropiată de cea naturală, cu luarea în considerare a fenomenului schimbărilor climatice.

b) Îmbogățirea cu arbori nativi a pajiștilor și a culturilor agricole (crește biodiversitatea, înfrumusețează peisajul, oferă umbră pentru animalele și loc de cuibărit pentru păsările care controlează dăunătorii din culturile agricole).

c) Crearea a cel puțin 20 000 km de perdele forestiere pentru protecția terenurilor agricole până în anul 2035 (15 000 km la nivelul anului 2026).

d) Crearea de păduri noi cu specii indigene, proporția acestora cât mai apropiată de cea naturală, cu luarea în considerare a fenomenului schimbărilor climatice și cu structuri optime pentru îndeplinirea funcțiilor mixte sociale și economice în jurul orașelor și în zonele lipsite de păduri, în special în sudul și sud-estul țării.

2.

Crearea de culturi cu specii repede crescătoare (neinvazive) în afara fondului forestier, în scopul reducerii presiunii economice asupra pădurilor naturale cu biodiversitate ridicată (100 000 ha până in 2030 și 200 000 ha până in 2040).

3.

Tranziția etapizată și integrală la silvicultura ecologică (apropiată de procesele naturale) până în anul 2030, conform principiilor și cerințelor minime enunțate de Agent Green prin modelul de silvicultură ”Pădurea Veșnică” (“Forever Forest”). Reconstrucția ecologică a pădurilor structural degradate, inclusiv re-naturalizarea anumitor zone din Lunca Dunării și luncile unor râuri interioare, ținând cont de structurile naturale potențiale. Silvicultura ecologică este singura capabilă de a genera arborete mixte, cu structură orizontală mozaicată. Tăierile agresive de tipul celor rase sau progresive cu deschideri mai mari de 0,3 hectare trebuie să fie complet abandonate (cu excepția zonelor restrânse unde este nevoie de reconstrucție ecologică și procesele naturale nu mai pot prevala). Tăierile de igienă trebuie adaptate la principiile ecologice, cu acceptarea uscărilor normale ca parte a proceselor ecologice naturale în sensul menținerii în arborete a arborilor morți (pe picior sau dărâmați), scorburoși, defectuoși sau bătrâni, dar extrem de valoroși pentru conservarea biodiversității, pentru zestrea genetică a pădurii și transferul de informație către generațiile următoare.

4.

Promovarea în păduri a tipurilor naturale fundamentale inclusiv prin reconstrucția lor pe baza datelor istorice, a speciilor autohtone și a varietăților locale, adaptate condițiilor pedoclimatice, acordând prioritate esențelor cu creștere lentă în perioada de tinerețe, dar susținută la vârste înaintate, capabile să formeze păduri optim biodiversificate, durabile și multifuncționale. Față de compoziția actuală (26,5 rășinoase, 31,5% fag, 16,7% stejar și 25,3% alte esențe), compoziția pădurilor țării trebuie să ajungă până în anul 2030 la 26% rășinoase, 34% fag, 22% stejar și 18% alte esențe native tari și moi. Această compoziție a fost agreată de Guvern încă din anul 1999 în Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă. Pe lângă speciile principale de bază, trebuie acordată o atenție specială esențelor native de mare valoare economică și pentru biodiversitate (frasin, ulm, paltin, cireș, tei, scoruș, salcie, anin, larice etc).

5.

Limitarea volumului tăierilor la creșterea anuală într-o pădure doar atunci când volumul de lemn pe picior va fi ajuns din nou la minim 70% din volumul total potential, specific compoziției pădurii respective. Până la acel moment se va permite recoltarea unui volum de lemn de maxim 2/3 din creșterea anuală stabilită prin amenajamentul silvic aprobat. Cota anuală de tăiere propusă de specialiști ar putea fi validată de Parlament pentru control dual. Este imperios necesar a fi realizat un studiu bazat pe simulări ale evoluției volumului de lemn pe picior in pădurile neprotejate. Dacă datele IFN arată că avem o creștere anuală totală a pădurilor de peste 50 mil m3, atunci trebuie identificat cât din această creștere este in pădurile din care se extrage lemn și cât în pădurile protejate strict în prezent și planificat a fi strict protejate în viitorul apropiat (Catalogul Pădurilor Virgine, Parcuri Naționale noi și existente, Rezervații, situri UNESCO, situri Natura 2000 etc). Trebuie de asemenea luat în calcul și faptul că suprafaţa arboretelor exploatabile s-a redus semnificativ ca urmare a tăierilor excesive din ultimele şapte decenii, astfel că în prezent majoritatea arboretelor de munte şi dealuri au vârste sub 80 de ani (cu mult sub vârstele exploatabilităţii).

6.

Identificarea monoculturilor de molid, pin și alte specii și realizarea unei strategii/plan de revenire a pădurilor naturale. Se vor asigura facilități pentru recoltarea masei lemnoase cu prioritate din aceste monoculturi în cadrul cotei de recoltă aprobate anual, în cadrul proceselor de reconstrucție ecologică a tipurilor natural fundamentale de pădure.

7.

Instituirea unor mecanisme de valorificare/plată a serviciilor ecosistemice oferite de pădure către beneficiarii acestora. Între acestea menționăm sechestrarea carbonului, păstrarea calității și constanței surselor de apă, producția de oxigen, moderarea schimbărilor climatice etc. În contextul scenariului negativ privind încălzirea globală și fenomenele de deșertificare este necesară crearea unui mecanism prin care un procent infim din valoarea apei la destinatarii finali să se întoarcă la protejarea pădurilor din bazinele hidrografice de colectare ale principalelor cursuri de apă.

8.

Evidențierea în codul silvic a funcțiilor sociale de protecție ale pădurilor, esențiale pentru mediu.